În zori

                        Supt un mal legata plută,

                        Se mai mişc-abia. Duios

                        Geme apa-n veci zbătută

                        Ca prin vis, sub iaz la moară.

                        Luna tot mai jos scoboară

                        Tot mai jos, mai jos.

 

                        A, apus! Şi dintr-o dată

                        Nu mai vezi nici deal, nici drum,

                        Totu-n zarea-ntunecată

                        Şi-a pierdut şi loc şi nume,

                        Nu cred c-a mai fost pe lume

                        Noapte ca acum.

 

                        Parcă-i mort de veacuri satul

                        Şi trudit de-atâta clint

                        Doarme-adânc întunecatul

                        Codru-n văi, iar la răstoace

                        Plopii-au început să-şi joace

                        Frunzele de-argint.

 

                        Dar din aripi bat cocoşii,

                        Răscolind văzduhul mut.

                        Albe-ntâi şi tot mai roşii

                        Zorile şi-ntind lucoarea –

                        Din zăvoi, privighetoarea

                        Iarăşi a-nceput!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *