În van căta-veţi…

                        În van căta-veţi ramuri de laur azi,

                        În van căta-veţi mândre simţiri în piept.

                        Toate trecură:

                        Viermele vremilor roade-n noi.

 

                        Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i

                        Şi ce rămase umbra simţirii e:

                        Murmura lumii

                        Netedă, palidă, ca şi ea.

 

                        Nu e antica furie-a lui Ahile,

                        Nu este Nestor blândul-cuvântător.

                        Aprigul Ajax

                        Ţărână-i azi, şi nimic mai mult.

 

                        Şi unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi,

                        Şi unde-s astăzi vechii şi marii Caesari?

                        Tibrule galben,

                        Unde e astăzi mărirea ta?

 

                        Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap,

                        Păstori de naţii cu strâmbă cârjă-n mâni,

                        Pulbere-s astăzi.

                        Pulbere sunt chiar vii fiind.

 

                        Căci nu sărută regii piciorul lor,

                        Căci nu se-nchină lumea la glas de sfânt.

                        Semnele tainei

                        Mute rămân şi îi fac de râs.

 

                        Chiar tronul papei azi ca o scenă e

                        Şi el îşi face mutrele lui plângând.

                        Hohotul lumii

                        Lumii întregi îi răspunde-atunci.

 

                        Căci nu-i s-ardice bolţile de granit,

                        Un Michel-Angelo nu-i să facă iar

                        Ziua din urmă.

                        Templele vechie pustie rămân.

 

                        Să-nvie pânza, Rafael astăzi nu-i.

                        Nu-nvie dalta-n mâinile cele noi.

                        Moartă rămâne

                        Marmura grea sub ochiul mort.

 

                        În van căta-veţi ramuri de laur azi,

                        În van căta-veţi mândre simţiri în piept.

                        Toate trecură:

                        Viermele vremilor roade-n noi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *