In opressores

                        Fericit va fi cine va lua copiii

                        lor din faşă şi va zdrobi capul

                        lor de pietrele drumului

                        (Psalm 123)

 

                        Tu te plângi că milă nu-i?

                        Mai aştepţi tu mila lui?

                        Haina el ţi-o ia din cui,

                        Pâinea de pe masă.

                        Casa ta, şi ei stăpâni!

                        Prindeţi ce vă cade-n mâni,

                        Şi-i loviţi la mir, români,

                        Că-i la voi acasă.

 

                        Numai temniţe ne-au zidit,

                        Numai lanţuri au gătit,

                        Numai cuie-au făurit,

                        Cruci de schingiuire:

                        Dar, pe moşi şi pe nepoţi,

                        Şi pe iad, pe dracii toţi,

                        Nu mai vrem să fim iloţi,

                        Nu vrem umilire!

 

                        Noi ne-am plâns şi-am plâns de-ajuns,

                        Ne-au bătut, şi ne-am ascuns;

                        Ne-au scuipat, şi n-am răspuns –

                        Am crezut în soartă.

                        Noi murim de mii de ori:

                        Şi e laş aşa să mori!

                        Sus, români! Suntem datori

                        Numai cu o moarte

 

                        Prigoniţi de soartă noi?

                        Slabi şi de virtute goi?

                        Laşi copii din taţi eroi?

                        E minţit cuvântul!

                        Azi ne prigonesc acei

                        Cari ne cred tăcând la ei

                        Că privim tăcând la ei

                        Cum ne-nchid mormântul.

 

                        Staţi cu mâna-n sân, flăcăi?

                        N-auziţi plângând prin văi?

                        Ceru-i roşu de văpăi

                        Şi se umflă vadul:

                        Dumnezeu ni-e într-ajutor!

                        Dacă şi el e de-ai lor,

                        Nu-l mai vrem ocrotitor:

                        Ne-nfrăţim cu iadul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *