Ideal

                        Venise fata de-mpărat

                        Cu alte fete pe-nserat

                        S-aducă apă din izvor

                        Din zări un tânăr călător,

                        Sosind pe-acolo, s-a rugat

                        Să bea din cana lor.

 

                        Iar fata de-mpărat i-a dus

                        Cofiţa ei; şi când i-a spus

                        Flăcăul cel dintâi cuvânt,

                        Ea să uită speriată-n vânt,

                        Şi ca certat-apoi şi-a pus

                        Privirile-n pământ.

 

                        Aş vrea, ca şi la-ntorsul meu,

                        Să fii aici să-mi dai să beau

                        Iar ea, tot nemişcată stând

                        Cu ochii-n jos, şi tremurând

                        De lupta ei, târziu şi greu

                        Rosti sfioasă: Când?

 

                        Şi mâine poate… Mai târziu…

                        Ori peste-un an! Nici eu nu ştiu.

                        Sunt fiu de crai. Cărarea mea

                        Pe-aici va fi… Ne vom vedea:

                        De-acum iubitul tău să fiu,

                        Iar tu iubita mea.

 

                        Apoi plecă în grabnic pas…

                        Avea atâta dor în glas!

                        Era voinic şi tinerel,

                        Înalt şi tras ca prin inel:

                        De-atunci şi ochii i-au rămas

                        Şi inima la el.

Lasă un comentariu