Graiul neamului

                        Fie-a voastră-ntreagă ţară,

                        Şi de cereţi, vă mai dăm,

                        Numai daţi-ne voi graiul

                        Neamului şi se sculară

                        Să ne vremuiască traiul

                        Câţi duşmani aveam pe lume!

                        Graiul ni-l cereau anume,

                        Să-l lăsăm!

 

                        Dar nestrămutaţi strămoşii

                        Tot cu arma-n mâini au stat:

                        Au văzut şi munţi de oase,

                        Şi de sânge râuri roşii,

                        Dar din ţara lor nu-i scoase

                        Nici potop şi nici furtună.

                        Graiul lor de voie bună

                        Nu l-au dat!

 

                        Astăzi stăm şi noi la pândă,

                        Graiul vechi să-l apărăm;

                        Dar pe-ascuns duşmanii cată

                        Să ni-l fure, să ni-l vândă.

                        Dacă-n vreme tulburată

                        Nu ne-am dat noi graiul ţării,

                        Azi, în ziua deşteptării,

                        Cum să-l dăm?

 

                        Repezi trec cu vifor anii,

                        Ispitind puterea ta,

                        Neam român! Cu ură mare

                        Vor căta mereu duşmanii

                        Graiului român pierzare;

                        Dar să piară ei cu toţii:

                        Nu l-am dat, şi nici nepoţii

                        Nu-l vor da!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *