Fresco-ritornele

                        1

                        Viaţa mea de mult s-a stins şi-am îngropat-o.

                        Sunt beat de cad în gropi, şi-a cui e vina?

                        A obrăjorilor cei cu gropiţi, şireato!

 

                        2

                        Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână –

                        Şi ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară.

                        Şi m-am trezit că-mi dă deodată peste mână!

 

                        3

                        Pe punte-am sărutat mai ieri o fată,

                        Şi-acum au dat sătenii jalbă la prefectul,

                        Că fetele stau cârd pe punte ziua toată!

 

                        4

                        Psaltirea popii o sărut, dar aş lăsa-o,

                        Sărut şi mâna preotesei, şi-aş lăsa-o,

                        Pe fata popii n-o sărut, şi-aş săruta-o!

 

                        5

                        Cu ochi frumoşi, cu piept rotund, aşa zglobie,

                        Tu, Doamne, ai făcut-o numai ca să mintă

                        Şi numai ca să-mi faci necazuri mie!

 

                        6

                        Pentru drăguţe ne-am certat vreo trei la coasă, –

                        Din ceartă m-am ales cu părul smuls şi mâna ruptă,

                        Da încaltea a rămas că-a mea e mai frumoasă!

 

                        7

                        Cu şorţu-n brâu, cu mâna-n şold, ea, cea şireată,

                        Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă –

                        De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată!

 

                        8

                        Îi plac poveştile, încet şi la ureche,

                        Şi ce-i spui nou! Dac-o sărut fără poveste,

                        E veşnic nouă pentru noi povestea veche.

 

                        9

                        Ei, vezi cum eşti! În prag la noi te-am prins de mână,

                        Şi-am vrut să te cuprind, şi pentru-atâta lucru

                        Ai plâns şi n-ai venit la noi o săptămână!

 

                        10

                        De când eram noi mici, mi-ai fost ca soră,

                        Şi prietenă mi-ai fost de când eşti fată mare,

                        Iar mama vrea d-acum să-i fi, drăguţă, noră!

 

                        11

                        Eu am de mult scriptura mea şi-mi ţin scriptura:

                        Guriţa fetelor cu sărutări s-astupă,

                        Băieţilor eu le astup cu pumnul gura!

 

                        12

                        Vorbim răstit şi ne-ngânăm răspunsul,

                        Şi-n sat cred toţi că asta-i vrajbă veche,

                        Iar seara noi ne sărutăm pe-ascunsul!

 

                        13

                        Uşor te nalţi, când te-ai deprins să birui greul –

                        Cei răi mă-njură! Nu ştiu ei ce ştiu copiii?

                        Pe cât smânceşti, pe-atât de sus se înălţa zmeul

 

                        14

                        Ea râde-n plânsul meu! Dar ea atâta ştie!

                        Eu ştiu: Mi-e dragă, şi n-aş vrea să-mi fie dragă,

                        Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aş vrea să-mi fie!

 

                        15

                        Ieri ne-am certat! Şi mi-e necaz că uit prea iute –

                        Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă

                        Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute!

 

                        16

                        E galben soarele sub nor, şi-i galben lanul

                        Prin care treci tu, cea cu galbene cosiţe –

                        Ştii tu de ce-am îngălbenit şi eu sărmanul?

 

                        17

                        Mai sfântă-i dragostea decât orice psaltire –

                        Când ai drăguţă, eşti cu ea mai sfânt în cârciumă

                        Decât fără de ea pe prag de mănăstire!

 

                        18

                        Eu om cu minte n-am văzut, să nu sfârşească

                        Nebun, când a iubit, dar drept e şi aceea

                        Că om cu minte n-am văzut să nu iubească!

 

                        19

                        Eu am drăguţe multe-n sat, dar nici o fată

                        N-a zis că-i bine s-o sărut şi să-i ţin drumul,

                        Dar nici că-i bine când o las nesărutată.

Lasă un comentariu