Fluierul

                        În poiana verde am găsit un fluier

                        Şi i-am zis în treacăt: „O! Fluier pierdut,

                        Ai avut odată mult maestru şuier

                        Care uimea lumea, ş-acuma eşti tăcut.

 

                        Astfel şi poetul viu în tinereţea

                        Gingaş, cu iubire, dulce a cântat,

                        Dar i-a plecat fruntea tristă bătrâneţea

                        Şi i s-a stins glasul ş-a rămas uitat.”

 

                        Fluierul răspunde: „Frate, frăţioare,

                        A sosit amurgul, jalea ne-a cuprins,

                        Dar a noastră soartă e mulţumitoare;

                        Am cântat o doină, şi e de ajuns.”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *