Flori de nufăr

                        Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie

                        Răsună-n dimineaţă o tainică-armonie.

                        Sunt zâne ce se scaldă în fragedele zori?

                        Nu-s zâne, dar copile, a zânelor surori.

 

                        Virginele în apă intrat-au cu sfială,

                        Ş-acum se joacă vesel în dulcea-i răcoreală,

                        Şoptind, privind în undă albastrul cer senin,

                        Umplând cu flori de nufăr cămeşa de la sân.

 

                        O rază aurie prin stuhul des pătrunde

                        Şi gingaş luminează în cuibul ce le-ascunde

                        Comori de tinereţe, comori de fericiri,

                        Încântătoare forme de albe năluciri.

 

                        Priviţi! cetatea verde se mişcă, se deschide.

                        O mândră copiliţă apare, iese, râde

                        Şi lunecă… Deodată, rotunzi şi albiori,

                        Apar la foc de soare doi nuferi plutitori.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *