Fatma

                        În faptul dimineţii, prin parc, îngândurată,

                        Se plimbă visătoare Fatma, frumoasă fată

                        A marelui Ben-Omar, califul din Bagdad

                        Iar tinerele-i plete de peste umeri cad

                        Pe piept, şi ea le prinde mănunchi în alba-i mână.

                        Zâmbind s-aşează fata aproape de fântână

                        Pe-o lespede de marmor, privind cu gândul dus

                        La gura de balaur ce-azvârle apa-n sus.

 

                        Tiptil atunci, din umbra tufişului răsare

                        Nin-Musa, rob din Yemen. El iese din cărare,

                        S-apropie de fată, o prinde pe furiş,

                        S-apleacă, o sărută şi piere prin tufiş.

                        Fatma răsare-n ţipet, de spaimă-ngălbenită.

                        El are fes ca-n Yemen şi haina zdrenţuită!

                        Şi grabnic eunucii se-nşiră, urmărind

                        Ca şerpii prin tufişuri pe Musa-Nin, şi-l prind.

 

                        Fatma plângând se duce la tată-său şi-i spune:

                        Voi pune servitorii să-l bată! Şi voi pune

                        Să-l târâie de-a lungul Bagdadului, legat

                        De-a calului meu coadă, de-a celui mai turbat!

                        Mişelul! Şi Ben-Omar izbeşte cu piciorul

                        Şi dă un semn. În lanţuri legat, cutezătorul

                        Nin-Musa intră palid, cu ochii la pământ

                        El are fes ca-n Yemen şi-o zdreanţă de veşmânt.

 

                        Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru,

                        Şi sclavul stă înainte-i. El are fes albastru,

                        Şi-albaştri are ochii, d-un farmec dureros;

                        E tânăr şi e palid şi-aşa e de frumos!

                        S-aruncă furtunatic spre rob atunci sultanul,

                        Şi-i fulgeră-n cap ochii şi-n mână iataganul;

                        Acesta e? Şi fata se-ndoaie puţintel:

                        N-a fost acesta, tată! Să nu loveşti în el!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *