Este bine, nu e bine

                        Este bine, nu e bine

                        Să iubeşti de lângă tine,

                        Că te vede orişicine

                        Şi te face de ruşine;

                        Ci să iubeşti mai departe;

                        Dusele nu sunt deşarte;

                        Orişicând doru-ţi abate,

                        Te repezi ca la un frate.

                        Bărbatu-i cu bunătate,

                        Te-ntreabă de sănătate;

                        Iar nevasta, de iubeşte,

                        Se preface că boleşte,

                        Geme, zace, se boceşte

                        Şi bărbatu-şi amăgeşte.

                        El aleargă ş-o întreabă:

                        „Nu ştii, soro, vreo babă

                        Ca s-aleagă vreo iarbă,

                        S-o pun la foc ca să fiarbă?”

                        Ea-i răspunde: „Mergi la moară,

                        La făina de secară”.

                        El se duce, ea se scoală,

                        Se găteşte, îmbracă ţoale,

                        Apoi masa că aşează,

                        Cu neicuţa ospătează

                        Şi din gură tot urează:

                        „Deie Dumnezeu o ploaie,

                        Grăunţele să se moaie

                        Să nu poată-a măcina,

                        Nici acasă-a se-nturna!”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *