Duşmancele

                        Las ochii, mamă, las să plângă!

                        Tu-n leagăn tot cu mâna stângă

                        Mi-ai dat să sug de-aceea sânt

                        Nătângă!

                        Dar n-am pus doară jurământ,

                        Să merg neplânsă în mormânt!

 

                        Nu plâng că mi-e de Leana teamă;

                        De ciudă plâng eu numai, mamă.

                        Cuvintele ei nu le iau

                        În samă,

                        Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,

                        Că scoală satu-n capul meu.

 

                        Ea duce sfat din casă-n casă

                        Că n-am broboade de mătase,

                        N-am şorţ cu flori şi dacă n-am

                        Ce-i pasă?

                        N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam;

                        Şi n-o să-mi meargă neam de neam.

 

                        Stă-n drum de vorbă cu vecine

                        Şi bate-n pumni: Să mor îmi vine,

                        Auzi tu! Să se prindă ea

                        Cu mine!

                        Ştii, ieri, la moară, ce spunea?

                        Că-s proastă foc şi gură rea!

 

                        Şi-auzi! îi umblă-n cap, tu, soră,

                        S-ajungă ea Lucsandrei noră!

                        O, meargă-i numele! N-o vezi

                        La horă?

                        Ce şorţ! Nu-ţi vine nici să crezi;

                        Fă cruce, fa, să nu-l visezi.

 

                        Nu l-aş purta nici de poruncă!

                        Ce poartă ea, alt om aruncă.

                        C-un rând de haine-o văd mergând

                        La muncă,

                        La joc şi hori acelaşi rând,

                        Îl poartă-ntruna, şi de când!

 

                        Lucsandra-i doară preoteasă,

                        Ea-şi cată noră mai aleasă,

                        S-o ducă-n bunuri şi-n duium

                        Acasă.

                        Ea n-a ajuns, oricum şi cum,

                        Să-şi strângă nora de pe drum.

 

                        Să-şi ieie noră pe-o satană?

                        Că e săracă şi golană;

                        De ce nu vine ca să-i dau

                        Pomană?

                        Nu-i casa lor în care stau

                        Şi-n casă nici cenuşă n-au!

 

                        Auzi tu, mamă, câte-mi spune?

                        Şi aleargă-n sat să mai adune

                        Şi câte porecliri pe-ascuns

                        Îmi pune.

                        De-aş sta să-i dau şi eu răspuns,

                        La câte legi am fi ajuns!

 

                        Ea-mi sare-n drum, că doară-doară

                        M-apuc să-i spui o vorbă-n poară;

                        Şi dacă tac, îi vin călduri

                        Să moară.

                        Să vezi tu, mamă, înjurături!

                        Că ea cu mă-sa îs zece guri.

 

                        Cu gura, mă-sa bate-o gloată,

                        Şi-i de otravă Leana toată

                        Mi-ar pune capul sub picior,

                        Să poată.

                        Dar lor pe plac eu n-am să mor,

                        Că n-am ajuns la mila lor.

 

                        De foame nu dau popii ortul!

                        Eu iarna singură-mi ţes tortul

                        Şi umblu şi eu cum socot

                        Că-i portul.

                        De n-am mătăsuri, am ce pot,

                        Nici bun prea-prea, nici rău de tot.

 

                        Mă prind cu ea? Cel sfânt s-o bată!

                        Dar cum mă prind? Ea e bogată,

                        Ce haine mi-am făcut ca ea

                        Vreodată?

                        La joc mă poţi oricând vedea

                        Cu fetele de sama mea!

 

                        Ori am vorbit cu dânsa glume?

                        O fac de râs şi-i scot eu nume?

                        Ori ies, gătită-n ciuda ei,

                        În lume?

                        Îi ştiu eu focul ochii mei!

                        Lisandru e, că alta ce-i?

 

                        Dar ce? Îl ţiu legat de mine?

                        Îl trag de mânecă? Ba bine!

                        El vine-aşa, de dragul lui,

                        Când vine.

                        Eu nu pot uşa să i-o încui,

                        De stă prea mult, eu cum să-i spui?

 

                        Sunt eu la urmă vinovată,

                        Că Leana umblă ca turbată

                        Să-l vadă-n casa lor intrând

                        O dată?

                        Şi dacă lui nu-i dă prin gând,

                        Ea blestemă de nu-şi dă rând!

 

                        Dar poate da ea bobi cu sita!

                        O fierbe ciuda pe urâta,

                        Că-s mai frumoasă decât ea,

                        Şi-atâta!

                        Să aibă Leana-n frunte stea,

                        Nu-i partea ei ce-i partea mea.

 

                        Că boii-s buni, bine-i bogată;

                        Dar dacă pui flăcăi odată

                        S-aleagă dânşii cum socot

                        O fată:

                        Bogata-şi pupă boii-n bot,

                        Îmbătrânind cu boi cu tot!

Lasă un comentariu