Dormi!

                        De ce te temi? au nu eşti tu cu mine?

                        Lasă ploaia doar să bată în fereşti –

                        Lasă vântul trist prin arbori să suspine,

                        Fii liniştită tu! Cu mine eşti.

 

                        Ce te-ai sculat şi te uiţi în podele?

                        Uimită pari şi pari a aştepta.

                        Nu poţi vedea cu ochii printre ele –

                        Vrei să-ţi aduci aminte de ceva?

 

                        Lasă-te în perne – eu îţi voi da pace.

                        Dormi tu – şi lasă să rămân deştept.

                        Pe când citesc, întotdeauna-mi place,

                        Din când în când să cat la tine drept,

 

                        Să văd cum dormi… să te admir cu drag…

                        Cu gura-abia deschisă-ncet respiri,

                        De pe condei eu mân-atunci retrag.

                        Pătrunde pacea tristele-mi gândiri.

 

                        Frumoasă eşti… o prea frumoasă fată.

                        Ca marmura de albă-i a ta faţă.

                        Îmi vine să alerg la tine-ndată

                        Ş-astfel cum dormi să te cuprind în braţe.

 

                        Dar te-ai trezit… păcat! şi nu mă-ndur.

                        Dormi liniştit c-un braţ pe după cap.

                        Din când în când cu ochiul eu te fur,

                        Din când în când din mână cartea scap.

 

                        Şi-s fericit… Pulsează lunga vreme

                        În orologi cu paşii uniformi…

                        De ce te temi? Cu mine nu te teme!

                        De nu te culci, te culc cu sila… Dormi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *