Dor de călătorie

                        Primăvara cea verzie

                        Cu cosiţa-i aurie

                        Mi-au sosit voios în ţară,

                        Drăguliţa primăvară!

 

                        Ş-au adus un dulce soare,

                        Ş-un sân plin de lăcrimioare.

                        Ş-au adus o lună plină

                        Ca s-o scalde în lumină.

 

                        Lunca râde şi-nverzeşte,

                        Doru-n suflet se trezeşte.

                        Izvoraşul curge-n vale

                        Şi-mi aduce dor de cale.

 

                        Daţi-mi, daţi-mi aripioare,

                        C-aud glasuri de cucoare.

                        Daţi-mi aripi sprintenele,

                        C-aud glas de rândunele.

 

                        Să mă duc în depărtare

                        Peste munţi şi peste mare.

                        Să mă duc în lumea-ntreagă

                        Ca o pasere pribeagă.

 

                        Duce m-aş în cale lungă,

                        Dor să nu mă mai ajungă!

                        Duce m-aş şi m-aş tot duce,

                        Dor să nu mă mai apuce!

 

Lasă un comentariu