Doina voinicească III

                        Frunză verde de susai,

                        Mă-ntorsei iară pe plai

                        Cu mireasa pe sub strai

                        Să mai prind ceva de trai!

                        Pe mândruţa să mi-o îmbrac

                        Cum i-a fi mândrei pe plac.

                        De când plaiul am lăsat,

                        Traiul bun eu l-am uitat.

                        Arma-n sân mi-a ruginit,

                        Nimic n-am agonisit.

                        Mă lăsai pe plai deoparte,

                        Unde soare nu străbate

                        Sub frunziş de ciritei,

                        Unde trec turme de miei

                        Şi mocani bogaţi de vite,

                        Cu chimirele ticsite.

                        Nu ştiu turmele lua-le-aş,

                        Ori chimirele zmunci-le-aş

                        Că nu-i vreme de pierzare,

                        Că s-aude în depărtare

                        Zgomot de potiră tare.

                        Frunză verde de agude,

                        Ian vezi frate ce s-aude?

                        Graiul dulce-a mândrei mele

                        Ori zgomot de poteri grele?

                        De-a fi puica mea frumoasă,

                        Ad-o sfântul sănătoasă,

                        Sufletul să-mi răcorească,

                        Zilele să-mi îndulcească,

                        Iar de-a fi potira grea

                        Care paşte viaţa mea,

                        Las’ să vie că-am o flintă

                        Pentru potiră gătită,

                        Să-i pun plumbul subsuoară,

                        S-o străbată-n inimioară!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *