Doina oltenească II

                        Mult mi-e dor şi mult mi-e sete

                        Să văd frunza-n codrul verde,

                        Să mai strâng vreo şapte cete!

                        Primăvară, muma noastră,

                        Suflă bruma din fereastră

                        Şi zăpada de pe coastă,

                        Să văd iar înverzind în cale,

                        Să mă las iar în cea vale

                        Cu-o pereche de pistoale.

                        Frunza-n codru cât se ţine

                        Toţi voinicii trăiesc bine,

                        Iară frunza dacă-i lasă

                        Toţi voinicii merg pe-acasă

                        Şi la para focului

                        Zac de dorul codrului!

                        Frunză verde de susai,

                        De-ar veni luna lui mai

                        Să-mi aud cerul tunând,

                        Să văd norii fulgerând

                        Ierbuliţa-n şesuri dând,

                        Să mai văd focuri pe-afară,

                        Copilaşi cu pielea goală,

                        Cai în câmpuri nechezând

                        Şi voinici pe plai suind.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *