Din lira spartă…

                        Din lira spartă a mea cântare

                        Zboar-amorţită, un glas de vânt,

                        Să se oprească tânguitoare

                        Pe un mormânt!

 

                        Oare femeia, pe care mie

                        Dumnezeu sântul o-a destinat,

                        În patu-acela de cununie

                        S-a-nfăşurat?

 

                        O caut, gându-mi şi-o-nchipuieşte,

                        Dar n-am văzut-o de când eu sunt…

                        Oare amorul ce îmi zâmbeşte

                        E în mormânt?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *