Dezrobirea ţiganilor

                        Te slăvesc, o! zi ferice, sfântă zi de libertate,

                        Tu, a cărei mândră rază sufletul român străbate!

                        Te slăvesc, o! zi măreaţă pentru patria-mi iubită,

                        Tu ce-arăţi ochilor noştri Omenirea dezrobită!

 

                        Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie,

                        Sub asprime plecând capul unui neam în osândire!

                        Dar românul cu-a sa mână rumpe lanţul de robie,

                        Şi ţiganul, liber astăzi, se deşteaptă-n fericire!

 

                        Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă!

                        Azi în piept inima-mi creşte! azi e viaţa mea frumoasă,

                        Căci la glasul libertăţii văd Moldova deşteptată

                        Şi la glasul Omenirii o simt înduioşată.

 

                        Fală-n lume şi mărire pentru tine-n veci să fie,

                        O! Moldovo, ţară mândră! tu, ce dai sfânta dreptate!

                        Braţul tău ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie,

                        Ţie însăşi pregăteşte viitor de libertate!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *