Departe sunt de tine

                        Departe sunt de tine şi singur lângă foc,

                        Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,

                        Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,

                        Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.

                        Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,

                        Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;

                        Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,

                        Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,

                        Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,

                        Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;

                        Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini

                        Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva, apoi suspini,

                        Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,

                        În sărutări unim noi sărmanele vieţi,

                        O! glasul amintirii rămână pururi mut,

                        Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,

                        Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smuls,

                        Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *