De-or trece anii…

                        De-or trece anii cum trecură,

                        Ea tot mai mult îmi va plăcea,

                        Pentru că-n toat-a ei făptură

                        E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce”.

 

                        M-a fermecat cu vreo scânteie

                        Din clipa-n care ne văzum?

                        Deşi nu e decât femeie,

                        E totuşi altfel, „nu ştiu cum”.

 

                        De-aceea una-mi este mie

                        De ar vorbi, de ar tăcea;

                        Dac-al ei glas e armonie,

                        E şi-n tăcere-i „nu ştiu ce”.

 

                        Astfel robit de-aceeaşi jale

                        Petrec mereu acelaşi drum…

                        În taina farmecelor sale

                        E-un „nu ştiu ce” ş-un „nu ştiu cum”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *