De ce nu-mi vii

                        Vezi, rândunelele se duc,

                        Se scutur frunzele de nuc,

                        S-aşează bruma peste vii –

                        De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

 

                        O, vino iar în al meu braţ,

                        Să te privesc cu mult nesaţ,

                        Să reazim dulce capul meu

                        De sânul tău, de sânul tău!

 

                        Ţi-aduci aminte cum pe-atunci

                        Când ne plimbam prin văi şi lunci,

                        Te ridicam de subsuori

                        De-atâtea ori, de-atâtea ori!

 

                        În lumea asta sunt femei

                        Cu ochi ce izvorăsc scântei,

                        Dar, oricât ele sunt de sus,

                        Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

 

                        Căci tu înseninezi mereu

                        Viaţa sufletului meu,

                        Mai mândră decât orice stea,

                        Iubita mea, iubita mea!

 

                        Târzie toamnă e acum,

                        Se scutur frunzele pe drum,

                        Şi lanurile sunt pustii,

                        De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *