De ce mă-ndrept ş-acum…

                        De ce mă-ndrept ş-acum la tine iarăşi?

                        Căci fără de tine n-am de spus nimica…

                        Şi azi nu-mi pasă lumea ce-o să zică

                        De-acest poem, în contră-mi, spre ocară-şi.

 

                        De grija ei un fir de păr nu-mi pică…

                        Să ieie dar copiii mei în gheară-şi;

                        Părerea ta, iubit şi blond tovarăş,

                        De ea mă bucur şi de ea mi-e frică.

 

                        Amor şi moarte sunt în duşmănie:

                        Amic acestei des am căutat-o,

                        Ci-n drumul ei m-am dat, copilo, ţie…

 

                        Viaţa mea din nou ai câştigat-o

                        Şi orice road-a ei şi armonie

                        A ta-i cu drept: deci şi pe-aceasta iat-o!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *