Daţi-mi arpă de aramă

                        Daţi-mi arpă de aramă

                        Dar cu strunele de fier

                        Căci să cânt acuma cer

                        Ca un vânt ce se sfarmă

                        Printre stânci de-ngheţ şi ger.

 

                        Daţi-mi arpă de aramă

                        Pe-a mea frunte crengi de brad

                        Voi să cânt ca largul vad

                        Sau c-a lumii sântă dramă

                        Sau ca răcnetul din iad.

 

                        Daţi-mi cupa cea de piatră

                        Dar umpleţi cu sânge roşi

                        Din duşmanii fioroşi

 

                        ……………………………

 

                        Voi să cânt în poezie

                        De-acei timpi urâţi păgâni

                        Când strămoşii cei bătrâni

                        Se luptau cu bărbăţie

                        Şi-i dau nume „La români!”

                        La români! Popor de fală

                        Cap de geniu, piept de foc

                        Cu judeţul de proroc

                        Dar cu inimă regală

                        Şi cu flamuri de noroc.

 

                        Câţi maghiari cu cap de câne,

                        Câţi tătari cu ochii mici,

                        Câte limburi de peltici

                        S-au zdrobit de stânci bătrâne

                        Ce veghează înc-aici.

                        Câte ginţi cu limba slavă

                        Au venit şi-au revenit

                        Dar cu toţi s-au nimicit,

                        O câmpie de otavă

                        Sub al coastei fier negrit.

 

                        Daţi-mi arpa în rugină

                        Să mai cânt zguduitor

                        De-al românilor popor

                        Şi-de-al ţării cei române,

 

                        Şi de-al secolelor dor!

                        Ce să cânt, fii de-armonie,

                        Ce să cânt ca să vă-ntrec

                        Şi-n durere să mă-nec

                        Căci cântarea mi-e stafie

                        Pieptu-i rece, capul sec!

 

                        Să cânt naţiei ce vie

                        Poartă jugul cel de lemn

                        Sub al barbarilor semn,

                        Multe semne de sclavie

                        Şi de viaţă nici un semn.

 

                        Să cânt ţării…

                        Legii făr’ de Dumnezeu!

                        Să cânt frunţii de ateu

                        Ce reneagă tată, mamă

                        Şi-i ca duşmanul mai rău?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *