Ce te legeni…

                        – „Ce te legeni, codrule,

                        Fără ploaie, fără vânt,

                        Cu crengile la pământ?”

                        – „De ce nu m-aş legăna,

                        Dacă trece vremea mea!

                        Ziua scade, noaptea creşte

                        Şi frunzişul mi-l răreşte.

                        Bate vântul frunza-n dungă –

                        Cântăreţii mi-i alungă;

                        Bate vântul dintr-o parte –

                        Iarna-i ici, vara-i departe.

                        Şi de ce să nu mă plec,

                        Dacă păsările trec!

                        Peste vârf de rămurele

                        Trec în stoluri rândunele,

                        Ducând gândurile mele

                        Şi norocul meu cu ele.

                        Şi se duc pe rând pe rând,

                        Zarea lumii-ntunecând,

                        Şi se duc ca clipele,

                        Scuturând aripile,

                        Şi mă lasă pustiit,

                        Veştejit şi amorţit

                        Şi cu doru-mi singurel,

                        De mă-ngân numai cu el!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *