Ce gândeşti, o! Margarită

                        Ce gândeşti, o! Margarită,

                        Când de visuri eşti răpită

                        Într-al nopţii miez senin,

                        Când din luna zâmbitoare

                        Vine-o rază călătoare

                        De se joacă pe-al tău sân?

 

                        Nu crezi tu, o! Margarită,

                        C-acea rază fericită

                        Este gingaşul meu dor,

                        Ce-i trimis din depărtare

                        Să-ţi aducă-o sărutare

                        De la bietul călător?

 

                        Ş-atunci, dulce Margarită,

                        Nu te simţi duios uimită

                        L-ale razei dezmierdări?

                        Şi cu-o şoaptă de iubire

                        Nu trimiţi a ta gândire

                        Să mă caute pe mări?

 

                        Mult frumoasă Margarită!

                        Barca mea e rătăcită

                        Pe al mării val turbat.

                        Glas de moarte-n aer trece,

                        Şi de-al morţii fior rece

                        Sufletu-mi e tulburat!

 

                        O! duioasă Margarită,

                        Dă-mi o lacrimă iubită

                        În acest minut amar,

                        Dorul meu în cer s-o suie

                        Şi, ferice, s-o depuie

                        Pe al Domnului altar!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *