Care-i amorul meu în astă lume

                        Care-i amorul meu în astă lume:

                        Este-al bravurii coiful de aramă,

                        Sau al măririi aspru rece nume?

 

                        Sau este claustrul cernit, ce cheamă

                        Cu-a lui icoane sânte-ngălbenite,

                        Cu clopotu-i vestind a morţii dramă?

 

                        Sau este chipul blând unei iubite,

                        Ce, dulce, pură, sântă şi frumoasă,

                        Să-mi facă zile albe, – ore-aurite?

 

                        O văd adesea steauă radioasă

                        ‘N-oglinda sufletului meu – o zeie –

                        Ş-a ei privire-asupra mea se lasă:

 

                        De înger suflet, chipul de femeie;

                        În visul vieţii ei ea sfânt surâde

                        Şi mă-namor de-oricare-a ei idee,

 

                        Când lumea-amar de visu-acesta râde:

                        Nu e femeia ce crezi tu, nebune,

                        Şi chipul care inima-ţi l-închide

 

                        Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spune

                        Unde e îngerul cu-aripi senine,

                        A sufletului meu scumpă minune?

 

                        Ea n-a fost niciodată… doar în tine

                        De-a fost vreodată ea, de mult e moartă,

                        Astfel de chip o dată-n lume vine.

 

                        Dar de nu e, mângâie-ţi a ta soartă –

                        Crede: că ea deodată cu-a ta fire

                        Trecut-a-n lume-a cerurilor poartă,

 

                        Dar înainte de-a-i-ntâlni privirea,

                        Ea a murit şi-a ei fiinţă bună

                        E colb în lume, umbră în gândire!

 

                        De-aceea-n înstelate nopţi cu lună,

                        Pasu-ţi îndreaptă, cată cimitirul

                        Şi un mormânt ţi-alege, ţi-ncunună,

 

                        Încoardă-ţi lira scumpă, iară mirul

                        Al vorbelor iubirii tu îl varsă

                        Pe-acel mormânt ce-l înverzeşte pirul

 

                        Şi zi: Dormi dusă, inima mea arsă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *