Cântecul răzeşului

                        Frunză verde de cireş,

                        Lung e drumul până la Iaşi,

                        Lung e drumul şi bătut

                        Din Siret şi până-n Prut!

                        Nu-i bătut de car cu boi,

                        Ci-i bătut tot de nevoi

                        Şi de păcatele mele

                        Cele multe, cele grele!

                        Ard-o focul răzeşie!

                        Eu chiteam că-i boierie,

                        Şi-i numai o sărăcie!

                        Pentru-o palmă de pământ

                        Zilele mi-am dat în vânt.

                        Ani întregi m-am judecat

                        Şi nimic n-am câştigat!

                        Eu umblam la judecată,

                        Copiii plângeau pe vatră,

                        Nevasta-mi zăcea lăsată.

                        Dare-ar Domnul Dumnezeu

                        Să fie pe gândul meu!

                        Lăsa-m-oi de răzeşie

                        Să apuc în haiducie

                        Ca să-mi fac sfânta dreptate

                        Cu cea ghioagă de pe spate,

                        Să-mi aleg judecători

                        Cei stejari nestrâmbători!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *