Cântecul cel vechi al Oltului

                        Vine, tată, Oltul mare;

                        Malul stâng de-abia îl zăresc.

                        Las să vie Oltul mare,

                        Că, români de când trăiesc,

                        Oltul tot la piept ne are

                        Şi-i al nostru şi ne ştie

                        Şi nu bate cu mânie

                        Malul cel basarabesc.

                        Vine mare, las să vie

                        Că ni-e sol dumnezeiesc.

                        Vine, tată, Oltul mare,

                        Brazi trăsniţi rostogolind.

                        Las să vie Oltul mare,

                        Căci tătarii-ncoace tind,

                        Dar li-e Oltul în cărare

                        Şi n-au inimă să-l treacă

                        Şi sperieţi se-ntorc şi pleacă,

                        Cu noi horă nu se prind.

                        Las să vie, că-i îneacă,

                        Neamul nostru mântuind.

                        Vine, tată, Oltul mare,

                        Şi cu sânge-amestecat.

                        Las să vie Oltul mare,

                        Că mulţimi de oşti tătare

                        El pe mal a apucat.

                        Lifte poartă, lifte duce,

                        Lifte, bată-i sfânta cruce;

                        Oltul capul le-a mâncat!

                        Las să vie să-i apuce

                        Că ni-e scut de Domnul dat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *