Cântec

                        Zice vodă: – „Iar la greu!

                        Dragii moşului, în ţară.

                        Vin păgânii foc şi pară,

                        Dar cum vin s-or duce iară,

                        Procleţii lui Dumnezeu!

                        De vom prinde-n ţară turcii,

                        Să le dăm, şi voi şi eu,

                        Cinstea furcii!”

 

                        Zice vodă: – „Bateţi voi

                        Marginea, că e mai bine!

                        Ce-i la mijloc, las pe mine!

                        Cu ei numai iadul ţine,

                        Iar Hristos e-n rând cu noi!

                        Haide, să le stârpim răsadul,

                        Că e plin de marţafoi

                        Ţarigradul!”

 

                        Vodă-n sârg a şi purces;

                        După ei oştirea-n fugă.

                        Uite, turcii lasă rugă,

                        Lasă tot şi-o rup la fugă,

                        Nu mai ştiu ce-i deal, ce-i şes.

                        Care-o fi scăpat din gloată

                        Nu şi-a mai venit în ori

                        Viaţa toată…

 

                        Zice vodă: – „Sănătoşi,

                        Dragii moşului, cu bine!

                        Roat-acum pe lângă mine,

                        Naiu-n mâini, şi cupe pline,

                        Pe-obiceiul din strămoşi.

                        Cu voinicii-mi place traiul,

                        Ori îi văd cu spada-n mâini,

                        Ori cu naiul.”

 

                        Zice vodă: – „După vremi

                        Mulţi păgâni am dat de smintă!

                        Să-i mai judeci când s-alintă, –

                        Când eşti bun şi ai o flintă,

                        Nici de dracul nu te temi.

                        Turcii-s mulţi, de-opresc cu palma

                        Prutul tot, dar când ne văd

                        Fug de-a valma.”

 

                        Şi-acum fiul lui Bogdan

                        Din brâu spada şi-o dezleagă,

                        Şi-a plecat cu oastea-ntreagă

                        Loc de sfânt locaş s-aleagă,

                        Căci aşa ştia Ştefan:

                        Unde-i loc să sapi morminte

                        De păgâni, e loc să nalţi

                        Case sfinte.

Lasă un comentariu