Cântă pilotul

                        Dacă te-am rugat vreodată, suflete, să spui, să spui,

                        Ai tăcut! Ai fost eroul îmbrăcat cu scut şi zale,

                        Eu am fost sărmanul cui.

                        Palmele spre rugă-ntinse îi sunt toată arma lui:

                        Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinţei sale!

 

                        Iar când te-am rugat odată, inimă, să taci, să taci,

                        Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuşi este

                        Codru-ntreg între copaci,

                        Decât cum ai fost tu gata trista jertfă să mi-o faci!

                        Că sunt inimi şi de ceară, asta nu-i numai poveste!

 

                        Acum ce? Plângând te vaieţi că eşti pustiit de tot,

                        Suflete! şi ţipi de groază, inimă, n strivirea sorţii.

                        În zadar v-am fost pilot:

                        Inima un rob nevolnic, sufletul stăpân despot

                        Doi nevrednici, nu de viaţă, ci de sfânta pace-a morţii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *