Când priveşti oglinda mării

                        Când priveşti oglinda mării,

                        Vezi în ea

                        Ţărmuri verzi şi cerul serii,

                        Nor şi stea.

                        Unda-n plesnetul ei geme

                        Şi Eol

                        Sună-n papura ce freme

                        Barcarol.

 

                        Un minut dacă te-i pierde,

                        Tu, măcar,

                        Sub noianul mării verde

                        Şi amar,

                        Colo-n umeda-i pustie,

                        Ca-n sicriu,

                        Te-ai simţi pe vecinicie

                        Mort de viu.

 

                        Vezi pe buza mea pălită

                        Un surâs,

                        Vezi pe fruntea-mi liniştită

                        Dulce vis,

                        Şi al luncii vânt de vară

                        Călduros

                        Cântă-n lira mea amară

                        Lănguros.

 

                        De-ai pătrunde c-o privire

                        Al meu sân,

                        Să vezi marea-i de mâhnire

                        Şi venin,

                        Ai cunoaşte-atuncea bine

                        Traiul meu:

                        Suflet mort, zâmbiri senine –

                        Iată eu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *