Când marea…

                        Când marea turbează de valuri împinsă

                        Şi-şi scutură coama de spume şi vânt,

                        Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,

                        Când tunete cânt;

 

                        Atunci printre nouri, prin vânt şi prin unde

                        O rază de aur se toarce uşor

                        Şi-n fundul sălbatec al mării pătrunde

                        Prin vânt şi prin nor.

 

                        Ce caută raza din ceruri venită,

                        Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,

                        Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită

                        Und-razele pier?

 

                        În fundul cel umed al mării turbate,

                        În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,

                        Luceşte o steauă în piatră schimbată,

                        În mărgăritar.

 

                        E-amantul a stelei ce palidă trece

                        Şi-aruncă prin nori a ei rază de nea,

                        E-amantul căzut dintre stele, ce rece

                        În mare murea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *