Baladă

                        Sunt eu de vină, mamă,

                        Sunt eu de vin-acum?

                        El m-a întâlnit odată

                        În zori de zi pe drum;

                        Glumind m-a strâns de mână,

                        Şi ce-i dacă m-a strâns?

                        Sunt eu copilă mică

                        Să-mi fac din glumă plâns?

                        Era să-l las, măicuţă,

                        Cu gluma şi să tac,

                        Era să ţip obraznic,

                        Ori ce era să fac?

 

                        Şi tot pe mine, biată,

                        Şi vină, şi ponos!

                        Eram chemaţi la nuntă

                        Şi n-aveam brâu frumos,

                        Că n-ai voit să-mi cumperi,

                        Dar el mi-a cumpărat,

                        Şi ce-i un brâu? Şi-n urmă,

                        Eu nici nu l-am rugat,

                        Era să merg la nuntă

                        Ca cei din neam sărac,

                        Să fiu de râs în lume?

                        Ori ce era sa fac?

 

                        De ce-mi arunci tu vină,

                        Tot vină cu păcat?

                        El m-a oprit în cale

                        Pe lunci şi m-a întrebat

                        Pe unde-i bietul tată,

                        Şi-i vesel, sănătos?

                        Şi m-a întrebat de tine,

                        Aşa de prietenos,

                        De bine când mă întreabă,

                        Eu cum era să tac?

                        Să-l las în drum cu vorba,

                        Ori ce era sa fac?

 

                        Şi-acum întreaga vină

                        Pe mine tu o pui!

                        El m-a întâlnit pe punte

                        Şi ştii tu felul lui;

                        M-a strâns de peste braţe

                        Să nu le pot mişca,

                        Şi nu-mi lăsa răsuflet,

                        Aşa mă săruta.

                        Te zbaţi, dar tu eşti slabă,

                        Şi puntea toată sloi;

                        Cădeam, fereşte Doamne,

                        Sub gheaţă amândoi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *