Aşteptarea

                        Pe malul mării de spume-albită

                        Ce-nalţă gemet îngrozitor,

                        Ca pe un înger te-aştept, iubită,

                        Cuprins de jale, muncit de dor.

 

                        Fugind de lume, gândind la tine,

                        In lume singur trec pe pământ,

                        Ş-a mele lacrimi, dorinţe, suspine,

                        Cu glasul mării se pierd în vânt.

 

                        Veşnic s-afundă a mea privire

                        În orizonul întunecit,

                        Dar nici o rază de fericire

                        In ochi-mi încă nu a lucit!

 

                        Veşnic în noapte tristă, adâncă,

                        Ascult a vremii pas necurmat,

                        Dar de plăcere nici un ceas încă

                        Pentru-al meu suflet nu a sunat!

 

                        Nimic în lume nu mă încântă,

                        Nu varsă-n pieptu-mi dulce fior.

                        Frunza şopteşte, pasărea cântă,

                        Inima-mi plânge la glasul lor.

 

                        Stau ca o piatră în nemişcare

                        Pierdut pe gânduri adeseori.

                        Privesc la ceruri, privesc la mare…

                        Pe mare valuri! în ceruri nori!

 

                        Ah! vină dragă steluţă lină,

                        De străluceşte pe sânul meu;

                        Alungă noaptea cu-a ta lumină,

                        Stinge cu-n zâmbet amarul greu.

 

                        Destule zile de despărţire!

                        Destule lacrimi, destul amar!

                        Vină de pune cu-a ta iubire

                        Durerii crude veşnic hotar.

 

                        Te-aştept, iubito, în a ta cale,

                        Precum aşteaptă robul mâhnit

                        Să bată ora scăpării sale,

                        Să-şi simtă trupul din lanţ ieşit.

 

                        Te-aştept, iubito, precum aşteaptă

                        Pe-a dimineţii zâmbet voios

                        Sărmanul bolnav ce se deşteaptă

                        În sânul nopţii întunecos.

 

                        Ah! l-a mea jale, l-a mea chemare

                        Dac-al tău suflet e simţitor,

                        Vin’ să-ţi dau numai o sărutare,

                        Ş-apoi din lume vesel să zbor!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *