Asta vreau, dragul meu

                        – Iubeşti scumpa mea frumoasă

                        Ghirlăndioara de-albe flori,

                        Ce-ncunună graţioasă

                        Buclele-mi ce-n vânturi zbor?

 

                        – Nu, nu! Nu, nu!

 

                        – Ce vrei dară, dragă, tu?

                        Poate roza cea tăcută

                        Care dulce se sărută

                        Cu fluturii râzători?

 

                        – Ba nu, nu: cununa-n laur,

                        Cinsă-n aur, aur, aur,

                        Atunci este un tezaur:

 

                        Asta vreau,

                        Dragul meu!

 

                        – Iubeşti, dulce drăgulină,

                        Doina mea de tainic dor

                        Ca pe lira mea suspină

                        Dulce, blând, încetişor?

 

                        – Nu, nu! Nu, nu!

 

                        – Ce vrei dară, dragă, tu?

                        Poate cântul de-armonie

                        Care Eol îl adie

                        Printre frunze, printre flori?

 

                        – Ah! Când aurul suspină

                        În punguţa plină, plină,

                        C-o cântare metalină!

 

                        Asta vreau,

                        Dragul meu!

 

                        – Iubeşti poate pe Selene,

                        Ca o candelă lucind,

                        Când cu pasu-i lin, alene

                        Se preumblă surâzând?

 

                        – Nu, nu! Nu, nu!

 

                        – Ce vrei dară, dragă, tu?

                        Iubeşti poate alba zare

                        Ce-o săgeată mândrul soare

                        Peste câmpul înflorind?

 

                        – Ah! Când aurul dulce sună

                        În punguţa mea nebună

                        Nu-mi mai trebe alba lună!

 

                        Asta vreau,

                        Dragul meu!

 

                        – Iubeşti patria-ţi măreaţă

                        Ce de glorii duce dor,

                        Când în palida ei faţă

                        Se deseamnă-un viitor?

 

                        -Nu, nu! Nu, nu!

 

                        Ce vrei dară, dragă, tu?

                        Poate visul mare, mare

                        De mărire, răzbunare,

                        Ce-l visează-a ei popor?

 

                        Când în loc de glorii, laur,

                        Mi-ar da aur, aur, aur,

                        Atunci fi-mi-ar un tezaur!

 

                        Asta vreau,

                        Dragul meu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *