Armingenii

                        Pe când umbla Hristos prin ţară

                        Lăţind cuvântul său frumos,

                        Ovreii toţi i-au scos ocară

                        Şi cărturari de-ai lor cercară

                        Prilegi să piardă pe Hristos.

                        Aşa, într-o noapte-ntunecată

 

                        Când vecinicul Mântuitor

                        Dormea-ntr-o casă încreştinată,

                        Găsitu-l-au ovreii-ndată

                        Şi sfat făcut-au de omor.

                        La miezul nopţii aveau să vie

 

                        La casa unde el dormea

                        Şi, casa pentru ca s-o ştie,

                        Au pus ca semn şi mărturie

                        În faţa casei o nuia.

                        Dar Dumnezeu, cel ce scoboară

 

                        Şi-n gândul cel mai nevădit,

                        Nu lasă p-al său fiu să moară,

                        Căci a răscumpărării oară

                        Şi vremea morţii n-a sosit.

                        Şi Dumnezeu orbit-a firea

 

                        Ovreilor împinşi la rău,

                        Încât să n-aibă nicăirea

                        Vrun chip de-a făptui pierirea

                        Născutului din Dumnezeu.

                        La miezul nopţii-n gloată mare

 

                        Ovreii pe furiş pornesc

                        Sunt muţi ovreii de mirare,

                        Că ei la casa fiecare

                        Ca semn câte-o nuia zăresc.

 

                        Dac-am pierdut şi astăzi prada,

                        Cu greu putea-vom s-o găsim.

                        Porneşte-apoi răcnind grămada,

                        Pierândă-n zgomot toată strada

                        Tăcutului Ierusalim.

 

                        Dar neputând să mai găsească

                        Pe Christ ca să-l omoare-n somn,

                        Pierdut-au noaptea duşmănească

                        Şi n-au putut să-ndeplinească

                        Pierirea veşnicului Domn.

 

                        Şi dintr-acea zi-nainte

                        Rămas-a obicei, şi spun,

                        Ca pentru aducerea-aminte

                        De noaptea mântuirii sfinte

                        Românii şi-azi armingeni pun.

Lasă un comentariu