Ai noştri tineri…

                        Ai noştri tineri la Paris învaţă

                        La gât cravatei cum se leagă nodul,

                        Ş-apoi ni vin de fericesc norodul

                        Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

 

                        La ei îşi cască ochii săi nerodul,

                        Că-i vede-n birje răsucind mustaţă,

                        Ducând în dinţi ţigara lungăreaţă

                        Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

 

                        Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:

                        Stâlpi de bordel, de crâşme, cafenele

                        Şi viaţa lor nu şi-o muncesc – şi-o plimbă.

 

                        Ş-aceste mărfuri fade, uşurele,

                        Ce au uitat până şi a noastră limbă,

                        Pretind a fi pe cerul ţării: stele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *