| Socializarea miscarilor si rolul important al comunicarii in atingerea acestui scop |
|
|
|
| duminică, 02 martie 2008 | |
|
Socializarea miscarilor si rolul important al comunicarii in atingerea a Primul contact pe care copilul mic il are cu mersul il reprezinta mersul in de-a busilea. Treptat, treptat va incerca sa-si gaseasca echilibrul si va incerca sa mearga in picioruse prin balansarea manutelor sau prin sprijinirea de diferite obiecte. Mersul de-a busilea are un rol foarte important pentru copilul mic, deoarece acesta ajuta la intarirea si dezvoltarea oaselor si a musculaturii micutului. Rolul parintilor este de incurajare a copiilor in mersul de-a busilea, sa ii aseze acestuia jucariile in apropierea lui, sa-l incurajeze pe acesta in apucarea obiectelor, jucariilor. Dar totodata trebuie avut in vedere ca unele obiecte il pot si rani pe micut, de aceea trebuie avut in vedere ce jucarii sau obiecte lasam prin preajma lui evitand astfel ca acesta sa fie ranit. Din momentul in care se naste si pana la 15 luni, copilul mic dezvolta diferite reactii care in timp se repeta si se descarca de efort si devin automatisme. Dintre expresiile cele mai complex dezvoltate in ontogeneza timpurie sunt cele de echilibru si primii pasi. Primii pasi ca si achizitionarea unor deprinderi de autuservire creaza trepte de autonomie in dezvoltarea psihica. Progresele in structura miscarilor implicate in mers sunt evidente mai ales in ultimul trimestru al primului an. In genere, dezvoltarea miscarilor are o directie de perfectionare si se intensifica si perfectioneaza dupa ce miscarile pozitionale de sedere devin confortabile pentru copil ( cam intre 6-7 luni). In aceasta periada, copilul mic incearca sa se agate de grilajul patutului, de picioarele maselor, scaunelor, de piciorele parintilor. La sfarsitul primului an de viata, copilul va avea o mare dorinta de miscare. Deplasarea este savurata sub forma de impresii noi, multiple, care inunda caracterul relative fragil al intentiilor in ceea ce priveste directia. Dupa episoadele de mers, oboseala isi face simtita prezenta, acesta fiind marcata prin momente de sedere, solicitari ale copilului de a fi luat in brate, momente in care isi suge degetele, poate incepe chiar sa planga. Comunicarea si in mod special comunicarea adaptatic-afectiva este foarta importanta in socializarea mersului la copii mici si in relatia parinte/copil in general. Comunicarea constituie unul dintre aspectele importante ale adaptarii. Ea poate fi abordata ca factor de achilibru al copilului cu mediul inconjurator si este incarcata de forte dense potente formative. Comunicarea dintre parinte si copil se poate realiza atat pe cale verbala (limbaj) cat si pe cale nonverbala ( aici incluzand gestica, mimica, postura, paralimbajul. Avand in vedere faptul ca aproximativ 90% din activitatea copilului mic se contureaza prin joc si ca imaginatia lor este foarte bogata este foarte indicat pentru parinti ca socializarea copiilor lor sa se faca si prin joc, deoarece copii asimileaza mult mai usor informatia. Copiii de asemenea invata foarte multe mult din comportamentul parintilor, implicit si mersul, comunicarea prin imitatia. La copiii mici imitatia reprezinta un factor “orientativ” foarte important pentru copiii. Comunicarea nonverbala include in variantele sale, nenumarate “distante psihologice”. Acestea cresc in momentul in care parintii exercita conduite blamate, agresive, punitive, cand copiii manifesta conduite “opozante”. Comunicarea de asemenea este extrem de importanta ca factor de echilibru in familie, deoarece membrii familiei isi petrec aproximativ jumatate din timpul vietii in familie. Fara o implicare directa a parintilor in procesul de socializare a mersului dar si a comunicarii este destul de dificil pentru un copil sa se adapteze la noul stil de viata! |
|
| Ultima actualizare ( marți, 04 martie 2008 ) |
cestui scop| < Precedent |
|---|
