| Consilierea copiilor. Ce este ea si care sunt principalele tipuri de consiliere |
|
|
|
| duminicã, 09 martie 2008 | |
|
„Consilierea înseamnă multe lucruri. Ea este o tehnică de informare şi evaluare. Ea este un mijloc de a modifica comportamentul. Ea este experienţă de comunicare. Dar mai mult decât atât, ea este o căutare în comun a sensului în viaţa omului, cu dezvoltarea dragostei ca element esenţial concomitent cu căutarea şi consecinţele ei. Pentru mine, restul este lipsit de importanţă dacă nu există acţiunea de căutare a sensului vieţii. Într-adevăr, această căutare este însăşi viaţa, iar consilierea este numai o intensificare specială a acestei căutări. Putem spune despre consiliere ca: • Este o relaţie umană; • Este o formă specială de comunicare; • Implică ascultarea; • Previne situaţiile de criză- rol proactiv; • O persoană este ajutată de alta; • O persoană ajută un grup de persoane; • O formă confidenţială de a oferi ajutor; • Este bazată pe principiul dezvoltării personale; • Înseamnă a-i ajuta pe alţii să-şi identifice şi să-şi clarifice problemele; • Este o activitate desfăşurată de profesionişti; • Se ghidează după anumite teorii şi după metode specifice domeniului. Cand ne referim la relatia consilier/persoana consiliata ne referim la urmatoarele caracteristici: · Confidenţialitatea - este foarte important ca persoana consiliata sa se simta în siguranţă, să fie sigura că altcineva nu va afla ceea ce spune; · Non-judecare – persoana consiliata nu va avea semtimentul ca a făcut ceva rău, nu va fi judecata, criticata, blamata. · Respect pentru client – Consilierul va ţine cont de diferenţele dintre persoanele care au nevoie de consiliere şi va avea o atitudine de respect a lor; · Egalitate – persoana consiliata nu va avea sentimental de inferioritate in fata consilierului, se va simti acceptata, va avea sentimental ca cineva de ea in mod dezinteresat si incearca sa o ajute; · Caldura- persoana consiliata se va simti bine primita, ca şi cand consilierul ar fi bucuros sa o vada; · Relaţie de ajutorare, de suport – Este un tip de relaţii dintre oameni, cu caracteristici specifice; · Responsabilitate pentru realizarea obiectivelor fixate – Fiind un demers conştient, consilierea presupune stabilirea şi urmărirea unor obiective precise.Principalele tipuri de consiliere si in acelasi timp concepte cheie cu care va ve-ti intalni pe site si cu care ve-ti putea avea posibilitatea de a intra in contact sunt: A. Consilire educationala Consilierea educationala reprezinta un ansamblu de actiuni ce vin in sprijinul copiilor, adolescentilor, parintilor, membrilor familiei largite dar si a cadrelor didactice, explicand deficitele de invatare, abaterile comportamentale si actele de delincventa, deficiente rationale din familie si alte probleme care pun in pericol buna educatie a copiilor si vom cauta impreuna rezolvarea acestor probleme. B. Consiliere scolar Consilierea scolara reprezinta un proces prin care consilieri scolari (asistenti sociali, psihologi profesionisti, profesori calificati sorespunzator) ii informeaza pe elevi, parinti, si cadre didactice despre problemele scolaritatii: abateri, abandon, dificultati de invatare, transfer scolar, mutare, s.a. si incearca sa gaseasca impreuna cele mai bune solutii. C. Consilierea vocationala (consilirea privind cariera) Consilirea privind cariera reprezinta un ansamblu de cativitati care-I ajuta pe elevi sa-si cunoasca capacitatile, competentele si resursele de care dispun in vederea alegerii unei profesii, tinand cont de piata muncii si de alte probleme acute ale vietii. D. Terapie Terapia reprezinta tratarea bolilor sau a deficienţelor prin anamneză, diagnoză şi urmarea unui plan de tratament. Se disting mai multe tipuri de terapii, dintre care amintim: terapia comportamentală, terapia de familie, teraapia sistemica, terapia de grup, terapia nondirectivă, terapia prin joc, terapia prin muncă, terapia prin muzică etc. Pentru a intelege mai bine in ce consta si care este rolul consilierii vav voi prezenta mai jos o schema:
|
|
| Ultima actualizare ( vineri, 14 martie 2008 ) |
Nevoia de consiliere a crescut datorită complexităţii vieţii. Apariţia ei este legată de orientarea şi selecţia profesională, activitatea conturată la începutul secolului al XX-lea în SUA. În deceniul al cincilea consilierea este recunoscută ca şi profesie în rândul activităţilor psihologice. Cam în aceeaşi perioadă se constată apariţia mai multor teorii şi principii care fundamentează activitatea de consiliere. Ea este realizată de către persoane abilitate şi are în vedere sfătuirea, găsirea de alternative, sprijinirea în identificarea scopurilor, furnizarea de informaţii privind particularităţile elevilor ca subiecţi ai acţiunii educative. Pe o placă comemorativă la Universitatea din Wisconsin (SUA) este încrustată definiţia dată consilierii de R.W. Strowig:
| < Precedent |
|---|
