Satisfacerea nevoilor copiilor in primul an de viata

Satisfacerea nevoilor copiilor in primul an de viata

Inca din primele zile dupa nastere copilul are o serie de nevoi, de apa, de hrana, de somn, de caldura, pentru ca un pic mai tarziu sa apara nevoile de aparare, investigare, e.t.c., care sa fie receptionate, prelucrate; apare nevoia de miscare, de actiune, de relaxare, de vocalize si de comunicare, de relationare.

Trebuintele sunt stari de necesitate sau de sensibilizare ale organismului la anumiti stimuli.

Satisfacerea acestor nevoi pun practic in miscare intreaga viata psihica a nou-nascutului, mai mult, ele conduc la organizarea vietii psihice, la structurarea primelor raspunsuri psihocomportamentale.

Exista 2 categorii de trebuinte: primare si secundare.

Atat unele cat si celelalte presupun un intreg ceremonial, astfel, nevoia de hrana e asociata cu comportamentele de semnalare ale copilului (spasme), dar si cu comportamente ale mamei (luarea copilului in brate si alaptarea).

In timpul suptului apar o serie de senzatii: tactile (provocate de luarea in brate a copilului), termice si auditive (caldura trupului mamei, vorbele de alin), olfavtive si vizuale (mirosul de cosmetica al mamei, vederea chipului acestuia).

Setea copilului se satisface prin apa, de preferinta fiarta si racita, si prin ceaiuri, sucuri de fructe.

Satisfacerea trebuintelor este conditionata social si se impregneaza de comportamente ample - ce pot varia intre tipete, spasme, crize de solicitare de alimenete - pana la conduite evident educate.

Trebuintele nuanteaza reactivitatea emotionala, de la discomfort fizic initial, se implica un discomfort psihic, pana la intrarea in satisfacrea trebuintei (mai ales alimentare), care creaza reactii de satietate si de satisfacere si apoi la cel de temperare si echilibrare. Se creaza momente de liniste, clipe de somn linistit combinat cu veghe calma, cu emotii legate de stare a de confort peste care interventii discrete din mediul estern.

Trebuintele contribuie la formarea proceselor psihosenzoriale care vor duce la aparitia senzatilor, perceptiilor, reprezentarilor.

Atunci cand satisfarea trebuintelor are loc normal, secventele satisfacerii lor esalonandu-se in aceleasi intervale de timp, copilul se va simti in siguranta, insa nu separa persoana lui de lumea inconjuratoare. Cand apar unele disfunctionalitati in satisfacere nevoilor, copilul este frustrate, apar senzatii de neplacere, de nesiguranta si anxietate.

Exista si alte evenimete/trebuinte care trebuiesc satisfacute, cum ar fi: plimbatul, joaca, imbaiatul.

Totodata, satisfacerea unor nevoi creaza posibilitatea altora de a se manifesta, astfel incat se dezvolta viata psihica a copilului.